Al momento stai visualizzando Sdillirìu d’a Duminica

 

A Siraùsa cc’è cu cci mangia e cc’è cu cci suca pronta a pici ppi na scusa ma d’u premiu vitturini i sacchetti sunu chini. Picchipau-parapapau ntrumma e suca purputù d’u cavaddu manu manca a criscicaddu tira u coddu a na jaddina nfurna u crastu e ugghi u jaddu mungi a vacca intra n quatu e …cu parra è scumunicatu! – Cu è ? oh figgh’i grandissima purticatara! Cchi parràri è chistu? Cu vv’a nsignau a ducazzioni? E mancumali ca non vi sanu sentiri, mancumali!

Voscu ca si’ mpistatu di cunigghia, quali arbuli crisciunu nt’e ncagghia di to’calanghi? Si rrùsicunu ca mancu nesci a curina. Comu po’ crisciri cu veni ammazzatu nt’u so’nasciri, nt’u so’ crisciri? Cchi facemu pp’arrisolviri stu sdillirìu? A cu ni vutamu? Ammazzamu i cunigghia?
Poviri bbestii! Cchi curpa nn’anu? Nasceru senza ca nuddu l’appi addumannatu. Nascèru ca iddi stissi non sanu picchì nascèru, poviri animali, scantulìni e currituri. Nascèru e han’a mangiari ppi putiri campari. A fami è na brutta bbestia e uno c’avi fami si mangia zzoccu capita prima a purtata d’a vucca. Picchi l’avissimu ammazzari i puviri cunigghia ca ppi fami si mangiunu i curina di l’arbuli comu spuntunu?

Mari ca sì vilànza ccu lu celu cchi velu è ca ti cummogghia u funnu? Acqua salàta sculu di chiavichi, vadduni i scecchi morti e scarricu di vileni d’i fabbrichi carruzziatu d’i ciumi. Ma i ciumi non su’ carrozzi su’ acqua com’a mmerda, com’u pitroliu, i ciumi sciogghiunu i pinnuli che l’omu cci jetta comu sciogghiunu i mmerdi ca l’omu cci caca, cci piscia, comu capita a chiddi ca sputunu nt’u piatto unni mangiunu. Mari ca si funnali morti e vvita c’addevi pisci nichi e grossi, cchi facemu ccu i bbaleni? O i mmucci o fineru! Ammuccitìlli si vo’ vidiri ancora occa funtana a sgricciu, ammuccili ca sulu i bbaleni sanu fari a funtana a sgricciu. Ammuccitilli, non manca a ttia sannunca poi ciancemu ca na vota c’erunu i bbaleni.

Ventu ca si’ putenti e cangi l’aria ccu quali versu nesci e t’assicuti? S’ammeci di sciusciari a strafallaria ti mpignassi a ricogghiri i vilenira e i purtassi a diposito dd’assupira agghir’e stiddi a ffàrini n gghiòmmiru fittu d’i gran malinovi ca friùnu maligni a cricchia longa supr’a terra?
Puttisi dari forma a n cuntinenti novu, putissi diri ca ora cc’è un nfernu unni nuddu ci jssi a fari ligna o a circari fungi. Ventu ca non sapi leggiri e furria dannificu comu i feri a mmari comu i tarpi n terra, ventu ca si na guerra mascarata ca non passa jurnata senza dannu ca simìni e curri, picchì non t’arricogghi u furri-furri d’a pesti ca furria supra sta terra?

 

uomo-fuori-natura