Al momento stai visualizzando Due poesie

 

U TUNNU CA PISCARU

Stanotti o Stazzu vo’piscaru ‘n tunnu
cchiù grosso di ‘n maiali
i Bbracaledda,
di patr’a figghi genti tutt’e mari,
u sbarcau nt’u scaru stu gran tunnu
vulissiru ca ‘n cursa tutt’u munnu
u vinissi a ‘uardari.
Daveru è cchiù di ‘n porcu di tri anni
na tunnillat’ e carni e chiumm’i mari.
Mangia populu, mangia a vucca china
sta tunnina di chiummu e di pitroliu
ca u mari addivintau ‘na gran latrina
‘na fabbrica di cancru e ‘n cimiteru
Spraiunu scarpi e robbi d’anniàti
e i pisci, tutt’i pisci su’ malati.

 

 

***

Catania addivintau na cintralina
fabbricuna di libbri e di cultura
ma non sulu di chistu è la bon’ura
di quannu ppi cucina e ppi palàtu
d’a pastugnacca a brod’i masculini
e purpiteddi fritti cc’a mintuccia
va forti a sapizzata cc’u finocchiu
pistacch’i Bronti e bbrodu di luppini.
E chist’è nnenti c’è a ggilataria
ca unu dici chista è puisia
c’è citru e ciculatti
c’è mènnula e limùni
c’è chiddu spicialissimu
cc’u sucu ‘i carramùni;
unu s’affaccia e òrdina:
<<purtatimi ‘n mulùni”>>
n’autru trasi e sùbbitu:
<<‘rrustiti ‘n saittùni>>.
E ancora chistu è nenti,
sintìti siddu passa
‘n caliaturi i ménnuli
ccu ‘n jaddu d’intra ‘a nassa:
<<Nisciti tutti, fimmini,
pumadoru pp’a sarsa>>.
Ma chiddu ca s’agghiòmmira
ppi farisi cuddùra
è a chitarr’e don Facili
ca canta la vintùra.